Poezia muncii

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce, eu singur, să muncesc din greu ?

La intrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slavă :
- Pentru că eşti bou !!!

[Nu imi aparţine.Dar merita împărtăşită . :)]

Carti care nu trebuie ratate-partea a II-a

Continui seria cartilor care trebuie citite , riscand sa o transform intr-o serie a cartilor CU VAMPIRI care trebuie neaparat citite [ e ca un pitic pe creier,ce sa-i faci?].

Cu siguranta , oricine este pasionat de vampiri si cultura a auzit de Anne Rice.De asteptat,”Cronicile Vampirilor” sunt cele mai celebre si cumparate carti ale sale,fiind urmate de “Cronicile Vrajitoarelor” [ care se impletesc cu cele ale vampirilor ceva mai tarziu in cronologia intamplarilor – vezi volumul 7/8 din cartile vampiresti] si trilogia “Frumoasa adormita”,serie de carti erotice scrie sub pseudonimul A.Roquelare [ce-i drept,seamana putin pseudonimul.]

Prima carte despre care voi scrie este “Interviu cu un vampir”,carte care a lansat-o in lumea “de sus “ a autorilor de best-seller-uri si care a beneficiat de o ecranizare pe masura succesului avut,cu Brad Pitt si Tom Cruise in rolurile lui Louis , respectiv Lestat.Oh,si Antonio Banderas in locul lui Armand.

In acest prim volum , Louis du Pointe du Lac isi relateaza propria viata,cea de muritor si de nemuritor,ca vampir.Pe scurt [ doar nu stric nimanui placerea unei asemenea lecturi ] : actiunea incepe in a doua jumatate a secolului XVIII,pe cand Louis era un tanar boier/nobil si viata ii era ca mierea:burlac ,bogat si inconjurat de femei.Aceasta frumusete il atrage si pe Lestat in preajma lui.De aici , incepe o noua viata alaturi de noul mentor Lestat,un vampir de vreo…200 de ani.La putin timp , cade intr-o depresie,ceea ce o aduce in viata lui pe tanara Claudia.Cei trei traiesc o viata plina de lux , o bogatie materiala,dar si spirituala.

Actiunea descrisa de mine e de mii de ori mai plictisitoare si mai seaca decat cea a romanului,pentru ca ii las pe ceilalti sa incerce. :)

E prima carte care am citit-o si care as reciti-o cu placere de cate ori as avea ocazia.Intr-adevar,e o carte putin intunecata,incarcata de fantastic si macabru in cea mai fina nuanta.E si o carte incarcata de dragoste si senzualitate.[Si din film se desprinde aceeasi atmosfera].

Ca precautie,zic doar ca fiul lui Anne Rice este homosexual declarat si mama lui este total de acord cu acest lucru,de aceea a ales sa il sustina si sa deschida ochii celorlalti intr-un fel unic,prin intermediul tuturor cartilor.Cine va citi,va intelege mai multe.

Ca si postarea precedenta,cine nu are timp sa citeasca romanul poate viziona filmul.Ambele sunt pe masura.Singura idee in comun cu fenomenul Twilight este faptul ca vor ramane ascunsi rasei umane.Atat.E o carte diametral opusa “Amurg”-ului prin atmosfera,fapte,ganduri,gesturi,sentimente,mentalitati,activitati si multe altele.

Lectura/Vizionare placuta!

[In curand si cu diacritice.]

Orgasm doar cu buletinul

Rockoteca din Roman rullz! - a doua parte

Blur - Song 2 . Papa Roach - Alive. O pauza pentru capetele care incepeau sa dea semnale de stop. Truda . Melodia de la Truda a adunat ceva fanatici [ chiar si la bustul gol ] .

And then .... Vita De Vie . Nu mai este nevoie de cuvinte . Doar ca multi razboinici au plecat , putini au ramas . In miezul multimii , era un mixer uman . Se invartea , dadea coate , picioare . Cam greu de descris . Ceea ce noi numim izgheala.Puternica .

Si la fel de binevenita .. Deftones - Words. La fel . Da-i ! Pumni , picioare , coate. Un tacam complet. Daca iesi viu din Vita De Vie , meriti un premiu . Sau cel putin ar trebui sa ai o asigurare medicala. Dar am avut si supravietuitori , doamnelor si domnilor ! M si J au iesit vii . Nu stiu de S sau P . Dar a doua zi pareau intregi toti , deci e de bine .

Scurta pauza [ pentru mine si Satanel ] pe la 11 . Moment prielnic pentru o scurta observatie . Stanga - 3 proaspat studenti cu berea in stanga si tigara in dreapta . Fata - film XXX[nu comentez afirmatia]. Dreapta - ce sa mai ? Ringul!

Nirvana.Urmatoarea imagine pe care o am in minte [ pentru ca nu am facut transmisiune in direct de acolo ] e un J foarte energic . Toata lumea era cam ca pe "Dansul Lebedelor".Lin,leganat. J'ul nostru cel mai energic . Da-i inainte , ca mere!

Melodiile merg inainte , pletoseala la fel . Motto'ul rockotecii ar putea fi : fara inhibitii! Inevitabil , vine si momentul in care lumea mai pleaca acasa . Ma ridic,imi iau ramas - bun de la ceilalti.Mai o gluma , mai un cot . Ma intorc la Satanel si ne ridicam sa plecam . Dar ciulim totusi urechile ....


Dimmu Borgir.Mourning palace.Melodia pe care am asteptat-o toata seara [ nu chiar asta . si nu chiar eu . Satanel . mai vazurati Satanel fara Dimmu ?] Bineinteles ca am oftat si am plecat , cu regret in suflet .

Pe dracu'. Aruncaram geanta si fugiram inapoi pe ring amandoua . Asa,ca un final magistral construit . Cum am zice noi , sa ne faca in ciuda . :)) . Da . Si , cu destula bere la bord , o febra musculara care incepea sa se contureze si din nou fara bani , am coborat .

Pana acum , cea mai tare rockoteca . \m/
Si a 2-a zi .. 6 indivizi cu febra musculara acuta la gat , sale . Unii si cu vanatai [ :-" ] . Glume.Binecunoscutul salut de dupa rockoteca : stransul de gat [ nu in sensul ala :)) .. in sensul prietenos].Altii nu isi mai aminteau cum au ajuns acasa [ pai se poate bre?]. Iarasi am ramas ca Omul de Tinichea : Scartaim din incheieturi.


Da,ne-om reveni noi . Pana atunci , ne vedem la rockoteca viitoare! \m/

Rockoteca din Roman rullz! - prima parte

...intuneric , fumul unui LM rosu si mirosul unei beri reci proaspat desfacute ....da , suntem in rockoteca . Am intrat prin efractie,nu aveam vesnica stampila de pe mana dreapta.Ne gasim masa ... baietii scot tigarile ...fetele - ca fetele.Ca prin transa parca , ne amintim de ultima data cand am fost aici [ fie acum 2 saptamani sau 2 luni].

Dupa sfertul academic , fiecare se ridica si cumpara o bere.Timisoreana,Beck's.Acelasi barman prietenos si cu un par de invidiat , in ciuda varstei. Scrumiera se umple repede[datorita lui S] si masa e plina de bere.Seara incepe cum nu se poate mai bine [ pentru mine ] : Trigger , In Flames.Melodia mea ...genul ala de melodie care l-ai asculta 3 ore fara sa te saturi si la care inchizi ochii cand o auzi ... si in fumul de tigara , cu berea in mana si In Flames in urechi , te asezi mai bine pe noua canapea de piele . Savurezi . O fi rockoteca o sala , dar esti ca acasa.

Intre timp , apare D . Si face panarama.Toata lumea rade si deja buna-dispozitia e la ea acasa.Asta inseamna sa te simti cu adevarat bine , chiar daca esti singur si dansezi ca un animator pe o melodie rock . [ :)) ]

Prima melodie black metal . Deja lumea se aduna pe ring . Rockoteca se umple neincetat.

Si apoi Pantera . Walk . Asta a fost startul unei rockoteci de succes.

Imi acord creditul de a fi singura fata de pe ring la Pantera [ mai era si J : se bucura ca tot omu' ]. Si in aceeasi ordine de idei , ii acord lui Satanel meritul de a fi singura fata de pe Truda [ alaturi de alti 5 pletosi intrati in priza].

A urmat Fear of the dark la un moment dat . Din nou , am ramas vreo 2 3 persoane, eu ,Sadica si S care era oricum in picioare. :)) . KoRn . Metallica . Guano Apes [ intampinata cu o mare bucurie de Joanne ] .

Si apoi : Cloud Connected! In Flames again . Aveam tricoul cu In Flames , trebuia sa le fac cumva cinste. Asa ca iata-ma , cu Satanel in dreapta , scuturandu-ne putin . Singure ... nu e nimic .. ne-am obisnuit.

Cand ne-am hotarat sa luam o pauza , fiecare s-a indreptat spre ... bere.Eventual buda vesnic aglomerata.E o coada mai ceva ca la paine . Ca tot omu' , am coborat pana la Eminescu pt o scurta convorbire telefonica.La intoarcere , fara graba , urcam scarile . Cineva deschide usa si atunci se aud...primele acorduri de la Rattamahata . Ca de obicei , iar am pierdut inceputul . Si aproape era sa dau cap in cap cu Satanel , care venise sa ma culeaga de pe scari .

De acum , rockoteca era in toi . Observai cu usurinta ca s-a terminat si sesiunea , si BAC-ul dupa lumea de pe ring , un ring full . Daca inainte mergeai la buda pe toate cele 7 carari , acum trebuia sa te multumesti cu jumatate de carare si sa stai cu ochii-n patru pentru coatele oferite gratuit [ aici nu e FREE HUGS , e FREE HANDS].Sa nu mai zicem de calcat si izbit in persoane . Dar suntem obisnuiti si acum doar zambim cand ni se intampla .

De la 22 30 incolo , ambele usi au fost deschise in permanenta.Era atat de cald , incat preferai sa stai intr-un cuptor decat acolo .

Şunca

- Nii, Bace, cânele î-ţi mâncă şunca!
- Mâncă pe mânie-sa că brişca-i la mine!

ISPRAVA TOAMNEI

ISPRAVA TOAMNEI
Ion Minulescu

Toamna, fată deocheată
Biata fată !...
Deocheată, dar frumoasă
Şi cochetă,
Mi-a intrat odată-n casă,
Indiscretă,
Să mă-ntrebe ce mai fac...
Ce problemă viitoare
Mă mai doare...
Ce ţigări de foi mă otrăvesc
Cînd vorbesc...
Şi ce fel de coniac
Beau cînd tac...
Şi de-atunci
Nu vreau să spun de cînd
Am rămas cu toamna-n trup şi gînd !.

Şi de-atunci, în fiecare an,
Toamna, fată bună, vine să jnă vadă
Vine ca o oră fixă pe cadran
Şi solemnă ca o stea cu coadă.
Şi, cum ştie că eu nu fac decît bine,
Toamna stă trei luni întregi la mine,
Cum ar sta la ea acasă-
Pînă ce-ntr-o hună zi mă lasă
Şi se duce de s-ascunde...
Unde ?...
Dracul ştie unde !...
Numai că, după ce pleacă,
Odăiţa-mi pare mai săracă...
Poate fiindcă toamna-mi fură
De la gură
Tot ce-n nouă luni adun —
Cu răbdare şi tutun —
Tot ce cred că-i mai de seamă
Eentru clopoţelul meu de-alarmă !..:
Toamna, fată indiscretă
Şi cochetă,
Se agită ca un ascuţiş de sapă
Pe biroul plin de praf şi prin sertare
Şi-mi distruge fără milă
Operele literare,
Rupînd filă după filă,
De mă lasă gol... goluţ..?
Ca o ciutură-ntr-un puţ,
Fără nici un pic de -apă !..:
Dar norocul meu că-n acest an
Timpul merge după alt meridian..:
Şi că versurile acestea au fost scrise
Nu la mine-acasă —
Cum scriu eu de obicei, pe masă —.
Ci pe iarba verde,
Undeva, la ţară,
Unde calendarul scrie că-i tot vară
Şi-unde toamna încă nu sosise !...
' „Adevărul literat* şi artistic", nr. 618,
9 octombrie 1932.

Joaca de-a creştinii!

“Doctorul” Marin Sorescu

La Marin Sorescu, ironia este o armă împotriva lucrurilor stupide care ne înconjoară dar şi o metodă de ai vindeca pe cei care î-şi pun întrebări chinuitoare. El reuşeşte să scoată din praful banalităţii marile simboluri lirice prin mijloacele sale originale de exprimare.


. „Funcţia poeziei
— spune intr-un loc autorul — e mai degraba una de cunoaştere.
Ea trebuie sa includa filosofia. Poetul ori e un gânditor, ori nu e nimic (...) Poetul autentic e un filosof şi mai mult decât atât: el poseda in plus intuiţia. G`ndurile lui, spaimele, tristeţile sunt transformate intr-un instrument de cercetare. Lentila, tubul, cunoştinţele despre aer devin telescop care scruteaza cerul. Cred ca un poet genial poate descoperi numai prin intuiţie poetica o noua stea, care mai apoi sa fie confirmata de savanţi, prin calcule de parametri.
E tot ce poate da poezia. Gustul sau final e totuşi amaraciunea.
Asta nu inseamna pesimism, ci numai luciditate. Traieşte in cunoştinţa de cauza“ (Tinereţea lui Don Quijote, Postfaţa).

Dintre ale sale poeme am ales câteva care surprind destul de bine ironia fină a autorului.
Chiar dacă gustul final al unora dintre acestea este totuşi amărăciune cum spunea poetul însuşi, cred, că în ansamblu acestea provoacă aceaa stare de “râsu-plânsu” ce pare specifică poporului nostru.

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.


Adam

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Frescă

În iad păcătoşii
Sunt valorificaţi la maximum.

Femeilor li se scot din cap,
Cu o pensetă,
Clamele, agrafele, inelele, brăţările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,
Să nu dea în foc.

Apoi unele
Sunt transformate în suferinţe
Cu care se cară la domiciliul dracilor pensionari
Păcatele calde.

Bărbaţii sunt şi ei folosiţi
La cele mai grele munci,
Cu excepţia celor foarte păroşi,
Care sunt torşi din nou
Şi făcuţi preşuri.

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).



Autorul observă lumea în căutare de semne şi de la un timp simte o teroare de acestea. Se crează o adevărată “semnofobie” care duce până la urmă la superstiţie, individual devenind prizonier al imaginaţiei sale. Realul devine astfel un infern şi trebiue să intervină din nou ironia pentru a pune capăt acestei simbologii demonice:

SEMNE

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.




SUPERSTIŢIE

Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.

Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Creşte considerabil încordarea
Internaţională.

Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva
În pupilele sale
Pitia, cea care ştie să-ţi spună dinainte
Toată istoria
Fără punctuaţie?

Îmi vine să plâng
Când mă gândesc că eu
Şi cerul cu suflete pe care mi l-am legat
În spate
Depind, în ultimă instanţă,
De toanele unei pisici!

Fugi de prinde şoareci,
Nu mai dezlănţui
Războaie mondiale,
Fire-ai a dracului
De putoare!

Încălzirea Globală partea I

Încălzirea globală reprezintă astăzi un subiect extrem de delicat, dezvoltându-se ca şi interes în multe domenii, cum ar fi: politica, economie, muzică şi multe altele şi făcându-se un mare „tam-tam” pe această temă. Totuşi toate campaniile media sau guvernamentale nu prea dau rezultate...de ce? Defapt nu contează prea mult...Pământul oricum o să dispară dar nu înaintea noastră iar tâmpeniile pe care noi le facem nu sunt ireversibile, aşa că spor la poluat.

Şi acum gata cu gluma...problema se pune din două puncte de vedere:

1. Întradevăr cantitatea de CO2 a crescut foarte mult...dar poate fi asta o cauză principală?

2. La scară geologică, s-au înregistrat serii succesive de răcire respectiv încălzire climatică.

Aşadar, acum pe cine „dăm vină”? Pe progresul societăţii umane sau pe ciclicitatea climatului?

Se topesc gheţarii...nasol...totuşi partea cea mai amuzantă e că mulţi îşi pun problema că se vor topi de tot! Acest lucru nu se va întâmpla niciodată...dar cine poate şti?

Acum o să termin cu vb şi vă las în compania celor care studiază „Încălzirea Globală” şi a celor care mai şi cântă despre acest fenomen... Vizionare plăcută!

Aştept comentarii pe tema asta şi chiar mi-ar face mare plăcere să cunosc şi părerile voastre.

Mulţumesc anticipat!

This America.gov Video Player requires the Adobe Flash 8 plugin or higher.
Download the most recent Adobe Flash Player here.