Letopiseţii (I)

În noua lume intrată cum se spune în „Era Informaţională”, din cantitatea uriaşă de informaţie la care avem acces aş dori să aduc în atenţia cititorilor câteva pagini de istorie şi literatură care par a fi uitate sau chiar neştiute.

Chiar dacă pentru mulţi istoria nu prezintă un interes deosebit, nu pot fi trecute cu vederea frumuseţea dialectului moldav şi a modului în care sunt prezentate faptele.

Primul mare cronicar al Moldovei este Grigore Ureche(cca 1590-1647) cu a sa lucrare „LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI, DE CÂND S-AU DESCĂLECAT ŢARA ŞI DE CURSUL ANILOR ŞI DE VIIAŢA DOMNILOR CAREA SCRIE DE LA DRAGOŞ VODĂ PÂNĂ LA ARON VODĂ”

Cu Grigore Ureche începe adevărata istoriografie moldoveană, norocul acestuia fiind poate anii de refugiu în Polonia unde a avut prilejul de a învăţa în şcolile leşeşti. Trebuie ţinut seama de faptul că acesta nu a scris cronica vremurilor sale. Izvoarele fiind destul de sărace, Grigore Ureche nu este un cronicar în sensul strict al cuvântului ci un boier bun cu dragoste de ţară.

Nu se află letopiseţe scrisă de pământeni mai vechi. Ce de la o vreme de la descălecatul lui dragoş Vodă, târziu s-au apucat Urechi vornicul de au scris istoriile a doi istorici leşeşti. Şi l-au scris până la domriia lui Aron Vodă.

Apoi au mai făcut după Ureche vornicul şi un Simion dascăl, şi un Misail călugărul, şi un Evstratie logofătul, şi iar l-au scris cât au scris Ureche vornicul, până la Aron Vodă. Numai aceştie , poate-fi, au fost oameni neânvăţaţi, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sunt din tâlhari. Pentru aceasta dar nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, auzite sau văzute a lor, nu le pot oamenii crede.

Ion Neculce, Predoslovie la O samă de cuvinte, cca1733-1745

Urehi au luat izvoarele letopiseţului său în cronicile anterioare ale ţării, în predaniile bătrânilor, în hrisoavele domnilor şi îndeosăbi în cronicarii leşeşti , a căror limbă precum şi acea latinească le cunoştea.

Cronica lui Urechi au slujit de urzeală tuturor cronicarilor următori . mai întâi ea a slujit la compilaţiile lui Evstratie Logofătul, Simeon Dascălul şi misail Călugărul. Lucrarea acestora s-au mărginit în copierea letopiseţului lui Urechi cu oareşcare adaosuri şi noataţii geografice a ţărilor megieşite cu Moldova.

Mihail Kogălniceanu, Notiţie biografică a cronicarilor Moldaviei,- în Letopiseţul Ţării Moldovei

Calităţile umane şi intelectuale ale lui Grigore Ureche sunt foarte bine surprinse de George Călinescu. În primul rând are harul cuvântului, înţepciune şi acea desfacere de lucruri în spiritul Bibliei după care este răsplată şi pedeapsă. Nu foloseşte ştiri care nu „se tocmesc” având sensul obiectivităţii şi băniueşte conceptul de tradiţie socotind că o naţie fără istorie s-ar asemăna „fierălor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte”.

Descoperim la dânsul chiar idei politice: „unde nu-s pravile din voia domnilor, multe strâmbătăţi se fac”, „În Moldova este acest obiceiu de pier fărî, de număr, fărî de judecat, fărî de leac de vină, însăşi pîraşte însăşi umple legea ”.

Socoteşte că violenţa în cârmuire este o greşeală şi că natura se arată de multe ori mai înţeleaptă decât omul „cum este albina, cu toate-şi apără căscioara şi hrana lor cu acile şi cu veninul său. Iar domnul lor, ce se chiiamă matca, pre niminea nu vatămă”

„În ultimă analiză toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului. La drept vorbind, nici nu trebuie să vorbim de Ureche, ci de limba literară de dialect moldav care apare dintr-o dată. În locul retoricei comparaţii mişună metafora bine pitită” (George Călinescu)